Proiectilele care perfora armura folosesc duritatea și forma materialului proiectilului plus energia cinetică transferată de sarcină în timpul tragerii pentru a pătrunde pe suprafață pentru a obține efectul distructiv atunci când sunt în contact cu o țintă dură. Pe lângă faptul că sunt folosite pentru antitancuri, gloanțele perforatoare pot fi folosite și împotriva altor ținte solide sau folosite pe bombe pentru a ataca armura de protecție a navelor de război.

Forma focoaselor de proiectile care perforau armura timpurie a fost o formă simplă și conică, care nu a fost bine folosită în multe aspecte. Mai târziu, pe măsură ce distanța de tragere a crescut, forma simplă simplificată nu a mai putut garanta precizia de tragere a focosului. Pentru a stabiliza focosul, Pentru balistică, o tijă de wolfram este folosită ca componentă pentru realizarea unei hote, care este folosită la capătul din față al focosului pentru a avea șanse mai mari de a pătrunde în armură.




